Limbaj și intervenție

Direcții de abordare a tulburărilor de limbaj și comunicare sub cupola LogosTech

Ce sunt tulburările de limbaj și comunicare?

Tulburările de limbaj se referă la totalitatea dificultăților ce se manifestă pe cele două dimensiuni ale limbajului:

  • dimensiunea receptivă- aceste tulburări implică deficite la nivelul înțelegerii limbajului. Copilul care prezintă acest tip de tulburare de limbaj manifestă o înțelegere limitată a limbajului.

 Când trebuie să ne facem griji?

1. Când copilul pare neatent.
2. Când copilul nu este interesat de ceea ce se vorbește în jurul lui.
3. Când copilul nu răspunde atunci când este strigat pe nume.
4. Când răspunde cu totul altceva decât ceea ce este întrebat.
5.

Când limbajul lui este sărăcăcios.

  • dimensiunea expresivă-aceste tulburări implică deficite la nivelul exprimării verbale. Copilul care prezintă  acest tip de tulburare de limbaj are o producție verbală limitată, sărăcăcioasă, cu multe tulburări de pronunție și tulburări de natură gramaticală

Când trebuie să ne facem griji?

1. Când apare întârziere în dezvoltarea limbajului copilului.
2. Când vorbirea copilului este marcată de omisiuni, înlocuiri și alterări de sunete.
3. Când vorbirea copilului este greu inteligibilă de persoanele nefamiliare cu acesta.
4. Când părinții copilului sunt un fel de ”translatori” ai copilului.
5.

Când copilul are dificultăți de a se exprima și aceste disficultăți se răsfrâng și asupra comportamentului său.

Delimitarea tulburărilor de limbaj în funcție de momentul debutului acestora:

  • tulburări de limbaj şi comunicare cu debut şi manifestare în perioada preverbală (0-2 ani). Aceste tulburări împiedică practic dezvoltarea limbajului, sunt tulburări constitutive, înnăscute de cele mai multe ori, ceea ce înseamnă că au un grad de severitate accentuat în cele mai multe dintre cazuri, mai ales acolo unde tulburările de limbaj sunt non-specifice şi ele apar pe fondul unui sindrom, a unei boli sau a unei dizabilităţi.
  • tulburări de limbaj şi comunicare cu debut şi manifestare în perioada de dezvoltare a limbajului (2-6 ani). Aceste tulburări blochează sau încetinesc dezvoltarea limbajului. Prognosticul în astfel de cazuri este mai favorabil decât în cazul tulburărilor ce apar în intervalul 0-2 ani.
  • tulburări de limbaj şi comunicare cu debut şi manifestare în perioada verbală (după 6 ani). Aceste tulburări apar după ce limbajul a fost structurat, ceea ce înseamnă că apar de cele mai multe ori ca urmare a unei boli sau a unui accident. În funcţie de factorul etiologic variază şi severitatea, dar şi prognosticul în fiecare caz de acest tip.

Cât de timpuriu trebuie să intervenim?

  • cât mai repede posibil, imediat ce se sesizează o abatere de la normele stipulate cu referire la dezvoltarea limbajului copilului, cu alte cuvinte de timpuriu (adică după prima evaluare screening a copilului – imediat după naştere, după ce un neonatolog a stabilit scorul APGAR şi cere examinări suplimentare).
 
 

Atenție!

Paradigma clasică susţinea diagnosticarea şi intervenţia în cazul tulburărilor de limbaj și comunicare de la vârsta de 5 ani. În sistemul educațional românesc contemporan logopedul poate lucra cu copiii care sunt înscriși la grădiniță, adică de la vârsta de 3 ani.

Programul pe care noi îl propunem vede abordarea / susţine intervenţia logopedică concretizându-se încă de la vârsta de 0 luni a copilului.

Care sunt pașii de urmat în contextul intervenției timpurii în sfera limbajului?

  1. Evaluarea logopedică de specialitate. (Evaluarea logopedică se bazează atât pe informaţiile furnizate de către părintele/aparținătorul copilului, cât și pe datele medicale-evaluări audiologice, evaluări ORL, evaluări neuro-psihiatrice etc.).
  2. Pregătirea părintelui. (Logopedul asigură pregătirea părintelui de a interacționa și valoriza contextele comunicaționale naturale, în vederea dezvoltării și îmbunătățirii abilităților comunicaționale ale copilului. Această etapă de pregătire a părintelui se realizează în cadrul unor ședinte specifice.)
  3. Intervenție logopedică de specialitate. (Logopedul realizează o intervenție logopedică de specialitate. Părintele participă la aceste sesiuni terapeutice. Se urmărește ca acțiunile terapeutice să fie apoi generalizate, în contexte naturale, de către părinte.)
  4. Monitorizarea evoluției. (Logopedul poate decide ca acțiunile sale terapeutice să fie extinse de părinte doar, în timp ce acesta va asigura doar monitorizarea progreselor realizate. Monitorizarea se realizează lunar. Părintele participă la acest demers de monitorizarea).
  5. Reorganizarea programului de intervenție. (La trei luni, logopedul realizează o evaluare sumativă în baza căreia stabilește dacă modifică sau nu programul de intervenție, stabilind totodată și noile obiective de urmărit pe parcursul următoarelor trei luni. Cu ocazia acestor momente se stabilește dacă intervenția directă a logopedului asupra copilului mai este necesară).

De reţinut!

  • întârzierea în dezvoltarea limbajului are caracter temporar;
  • diagnosticul de întârziere în dezvoltarea limbajului se poate stabili încă din momentul naşterii;
  • stabilirea diagnosticului reclamă referirea la normele stabilite pentru dezvoltarea tipică;
  • întârzierea în dezvoltarea limbajului presupune o abordare conjugată, la nivelul unei echipe interdisciplinare;
  • diagnosticul şi intervenţia se pot realiza prin materializarea unor date ştiinţifice concrete, ceea ce înseamnă că în abordarea copilului cu întârziere în dezvoltarea limbajului, nu se mai pot accepta doar abordări empirice, în lipsa utilizării instrumentarului de specialitate.